Lucrare de laborator

            1.)    Titlul lucrarii

             Determinarea coeficientului de frecare la alunecare

       

          2.)    Materiale folosite

        discuri crestate ( de 10g , 20g , 50g )

        corpuri din lemn slefuit , lemn rugos , metal ,

        scripete

        ata

        carlig pt. discuri

3.)    Teoria lucrarii

                   Ff= miu* N

                   N=G ( greutatea corpului )

                   Ff = miu * G

                   G = m * g

                   Miu = Ff/mg = greutatea discurilor / greutatea cuburilor

                   Miu = md * g / mc * g = md / mc

                   Miu = md/mc       ( md = masa discurilor  :  mc = masa cuburilo

 4.) Desen 

5.) Tabel                           

Nr det	corp	plan	m cub	m disc	miu	Ff
1	lemn slefuit	metal	0,15	0,06	0,4	0,59
2	lemn slefui	metal	0,6	0,12	0,4	2.35
3	lemn slefuit	metal	1,35	0,18	0,4	5,3
4	lemn slefuit	metal	0,6	0,06	0,2	1,18
5	lemn slefuit	metal	1,35	0,09	0,2	2,65
6	lemn slefuit	metal	0,15	0,03	0,2	0,29
7	lemn slefuit	metal	0,9	0,15	0,5	4,41
8	lemn slefuit	metal	0,1	0,6	0,6	1,96

6.) Observatii

Forta de frecare creste odata cu masa corpurilor .

Forta de frecare nu se modifica , indiferent de pozitia cuburilor 

7.) Concluzia

Forta de frecare este mai mare atunci cand creste 

  

Miscarea circulara uniforma (M.C.U)

I. Definite :

Miscarea in care mobilul se deplaseaza pe un cerc si se repeat identic dupa un anumit interval de timp se numeste M.C.U

                                                                           

                                     Ex:

                 -Varful acului de la ceas 
            - Miscarea pamantului
            - Busola

II. Elementele miscarii circulare uniforme 

   1.)    Perioada = T = interval de timp in care mobilul efectueaza o rotatie uniforma

[ T ] si = 1 s

Torar  = 12h

Tpam = 24h

Tpam-s = 360 zile

   2.)    Frecventa

[ niu ] = 1 rot/s = cicli/s = 1 Hz

T = 1/niu 

   3.)    Viteza

Viteza pe care o are mobilul in deplasarea sa pe cerc in functie de unghiul de la centrul cercului

                                                   

        

Forta de frecare ( Ff )

Definitie:

Forta ce apare la suprafata de contact dintre corpuri si se opune deplasarii acestora se numeste FORTA DE FRECARE . 

Expresia matematica:

 Ff= miu* N

Miu = coeficientul de frecare la alunecare

N = normala la suprafata = forta de apasare exercitata de corp asupra planului 

Forta de frecare face posibil 

 - Mersul fiintelor pe sol -> forta de frecare exercitata de sol asupra        picioarelor care tinde sa se miste fata de sol, in spate, ne impinge inainte

 - Forta de frecare exercitata supra rotilor vehiculului este orientata inainte ( roata impinge asfaltul inapoi ) si ea actioneaza ca forta de tractiune

 - Echilibrul corpurilor pe suprafata usor inclinata

 -  Franarea vehiculelor

 -  Legarea nodurilor la sfoa

 -  Aparitia diferitelor forme de relief ale Pamantului

 -  Transmiterea miscarii de rotatie prin roti dintate si curele de transmitere 

                        

   

Isaac Newton

Sa nascut pe data de 4 ianuarie 1643 si a decedat pe data 31 martie 1727. A fost un renumit om de ştiinţă englez, matematician, fizician şi astronom, preşedinte al Royal Society. Viaţa lui Newton a decurs liniştită, paşnică şi monotonă; el a murit necăsătorit, iar călătoriile lui s-au mărginit la mici distanţe, netrecând graniţele Angliei. Newton s-a bucurat de o sănătate robustă, niciodată nu a avut prieteni apropiaţi, de o vârstă cu el. 

      Newton stabileşte cele trei legi universale ale mişcării (Legile lui Newton), referitoare la inerţie
de repaus şi mişcare şi la principiul acţiune-reacţiune. Foloseşte pentru prima dată termenul latin gravitas (greutate), pentru determinarea analitică a forţelor de atracţie, şi defineşte Legea atractiei universale. 

Epitaful de pe mormântul său conţine următorul text: „Aici se odihneşte Sir Isaac Newton, nobil, care cu o raţiune aproape divină a demonstrat cel dintâi, cu făclia matematicii, mişcarea planetelor, căile cometelor şi fluxurile oceanelor. El a cercetat deosebirile razelor luminoase şi diferitele culori care apar în legătură cu acesta, ceea ce nu bănuia nimeni înaintea lui. Interpret sârguincios, înţelept şi corect al naturii, al antichităţii şi al Sfintei Scripturi, el a afirmat prin filozofia sa măreţia Dumnezeului atotputernic, iar prin caracterul său exprima simplitatea evanghelică. Să se bucure muritorii, că a existat o asemenea podoabă a speciei umane. Născut la 25 decembrie 1642, decedat la 20 martie 1727”.