Experiment : Electrizarea

Materiale necesare 

Pix sau rigla ( trebuie sa fie din plastic )

Bucati mici  de hartie

Mod de lucru :

Se electrizeaza pixul sau rigla cu ajutorul parului si se apropie de bucatile de hartie .

Observatii :

Bucatile de hartie mai mari se atrag , in timp ce bucatile de hartie mai mici se resping 

Sistemul solar II

Planeta Mercur

Mercur, cea mai apropiată planetă de Soare . Efectuează o rotaţie completă în jurul axei sale în 58 de zile pământene, iar o rotaţie în jurul Soarelui în aproximativ 88 de zile. Pentru că masa planetei Mercur este de numai 5,5% din masa Pământului şi forţa de atracţie gravitaţională este mult mai mică. Astfel, dacă am poposi pe această planetă, ne-am simţi mult mai uşori. Temperatura variază enorm de la zi la noapte, întrucât Mercur nu are o atmosferă precum Pământul; temperaturile ziua ajung la 420 grade C, iar noaptea până la -173 grade Celsius.

Planeta Venus

Venus este a doua planetă, vecina noastră în sistemul solar. Planeta este acoperită cu nori din acid sulfuric, iar efectul de seră cauzat de procentul mare de bioxid de carbon duce la temperaturi mai mari decât cele întâlnite pe Mercur, deşi este Venus este mai departe de Soare. Ziua durează 243 de zile, iar rotaţia în jurul Soarelui durează, ciudat pentru un pământean, 225 de zile. Venus se roteşte în jurul axei sale de la est la vest, spre deosebire de Pământ, care se roteşte de la vest la est. Masa planetei este de 81% din masa Pământului, din acest motiv valoarea acceleraţiei gravitaţionale este 0,9 x acceleraţia gravitaţională a Pământului.

Pământul este a treia planetă de la Soare. Are un diametru la Ecuator de 2756 Km. Pământul face o rotaţie completă în jurul axei sale în 23, 93 ore. O rotaţie de revoluţie durează 365,256 zile, din acest motiv este necesară o ajustare a duratei anului din când în când, pentru ca anul calculat de ceasurile noastre să se potrivească cu anul real, cauzat de mişcarea planetei în jurul Soarelui. Viteza de deplasare a Pământului în jurul Soarelui este de 107244 Km/h. Acceleraţia gravitaţională la nivelul solului este de 9,78 m/s2, aceasta scăzând odată cu depărtarea de suprafaţa terestră

 Marte,. Este planeta care a stârnit cele mai mari speranţe ale cercetătorilor legate de existenţa vieţii. După mai multe luări de probe de pe Marte, sunt opinii care susţin existenţa vieţii şi opinii care, dimpotrivă, afirmă lipsa dovezilor concludente.

Jupiter

Din cauza dimensiunilor deosebite ale planetei Jupiter, Pământul beneficiază de o bună protecţie, mare parte din obiectele cosmice ce s-ar îndrepta spre Pământ fiind oprite de Jupiter. Suprafaţa planetei este măturată de vânturi puternice, cu vânt de peste 150 Km/s. Temperatura medie este de -121 grade Celsius. Jupiter are 16 sateliţi, dintre care cel denumit Europa adăposteşte apă, acesta fiind un important indiciu pentru prezenţa vieţii. Mişcarea în jurul axei sale durează 0,4 zile terestre, iar mişcarea de revoluţie 11,9 ani pământeni

Saturn, a şasea planetă a sistemului solar. Este a doua planetă ca mărime, după Jupiter, fiind de mai bine de 9 ori mai mare decât Pământul. Planeta are 18 sateliţi. Saturn se roteşte în jurul axei sale în 0,4 zile terestre, iar mişcarea de revoluţie durează 29, 4 de ani pământeni.

Uranus este a treia planetă ca dimensiune a sistemului solar. Este de patru ori mai mare decât Pământul. Uranus are cel puţin 15 sateliţi.

Neptun, ultima planetă, dacă nu luăm în calcul şi planeta pitică Pluto .  Această planetă este mai mare decât Pământul, având un diametru de 3,8 diametre terestre. Temperatura medie este de aproximativ -200 grade Celsius. Neptun are 8 sateliţi şi patru inele înguste.

Pluto are un diametru de numai 0,18 din diametrul terestru. Această planetă pitică a fost descoperită în 1930 de Clyde Tombaugh. Rotaţia în jurul propriei axe durează 6,4 zile terestre. Temperatura medie este de -170 grade Celsius. Pluto are un satelit, Charon, de două ori mai mic.

Sistemul solar I

Sistemul nostru solar este format din Soare (ce conţine 99,9% din masa sistemului solar), 8 planete mari, peste o sută de sateliţi, peste 1800 asteroizi cu orbite cunoscute, mai mult de 600 de comete, o mulţime de meteoriţi, precum şi gaz şi praf cosmic.

Sistemul nostru solar este format din Soare (ce conţine 99,9% din masa sistemului solar), 8 planete mari, peste o sută de sateliţi, peste 1800 asteroizi cu orbite cunoscute, mai mult de 600 de comete, o mulţime de meteoriţi, precum şi gaz şi praf cosmic.


Terra, planeta albastră, este a treia planetă de la Soare. Aceasta, împreună cu alte şapte planete şi cu Soarele formează sistemul solar. Planetele sistemului nostru solar sunt următoarele:

* Mercur
* Venus
* Pământ
* Marte
* Jupiter
* Saturn
* Uranus
* Neptun.

Planetele pitice

Mulţi dintre noi au învăţat la şcoală şi despre Pluto ca fiind cea mai îndepărtată şi mai mică dintre planete. Pluto a fost trecută în rândul planetelor pitice. O planetă pitică este un corp ceresc prea mic pentru a fi considerat o planetă, dar în schimb suficient de mare pentru a nu fi înregistrat ca un simplu asteroid. O planetă pitică trebuie să execute o mişcare de revoluţie în jurul Soarelui şi nu poate fi satelitul unei alte planete.

Pe lângă cele 8 planete enumerate mai sus Asociaţia Astronomică Internaţională a stabilit că mai există un număr de cinci plante pitice. Acestea sunt: Eris (descoperită în 2003), Ceres (văzută pentru prima dată în 1801), Haumea (descoperită în 2004), Makemake (descoperită în 2005) şiPluto (1929).

Planetă	Diametru ecuatorial	Masă	Rază orbitală
Mercur	0.382	0.06	0.38
Venus	0.949	0.82	0.72
Pamant	1.00	1.00	1.00
Marte	0.53	0.11	1.51
Jupiter	11.2	318	5.20
Saturn	9.41	95	9.54
Uranus	3.98	14.6	19.22
Neptun	3.81	17.2	30.06

Lucrare de laborator

            1.)    Titlul lucrarii

             Determinarea coeficientului de frecare la alunecare

       

          2.)    Materiale folosite

        discuri crestate ( de 10g , 20g , 50g )

        corpuri din lemn slefuit , lemn rugos , metal ,

        scripete

        ata

        carlig pt. discuri

3.)    Teoria lucrarii

                   Ff= miu* N

                   N=G ( greutatea corpului )

                   Ff = miu * G

                   G = m * g

                   Miu = Ff/mg = greutatea discurilor / greutatea cuburilor

                   Miu = md * g / mc * g = md / mc

                   Miu = md/mc       ( md = masa discurilor  :  mc = masa cuburilo

 4.) Desen 

5.) Tabel                           

Nr det	corp	plan	m cub	m disc	miu	Ff
1	lemn slefuit	metal	0,15	0,06	0,4	0,59
2	lemn slefui	metal	0,6	0,12	0,4	2.35
3	lemn slefuit	metal	1,35	0,18	0,4	5,3
4	lemn slefuit	metal	0,6	0,06	0,2	1,18
5	lemn slefuit	metal	1,35	0,09	0,2	2,65
6	lemn slefuit	metal	0,15	0,03	0,2	0,29
7	lemn slefuit	metal	0,9	0,15	0,5	4,41
8	lemn slefuit	metal	0,1	0,6	0,6	1,96

6.) Observatii

Forta de frecare creste odata cu masa corpurilor .

Forta de frecare nu se modifica , indiferent de pozitia cuburilor 

7.) Concluzia

Forta de frecare este mai mare atunci cand creste 

  

Miscarea circulara uniforma (M.C.U)

I. Definite :

Miscarea in care mobilul se deplaseaza pe un cerc si se repeat identic dupa un anumit interval de timp se numeste M.C.U

                                                                           

                                     Ex:

                 -Varful acului de la ceas 
            - Miscarea pamantului
            - Busola

II. Elementele miscarii circulare uniforme 

   1.)    Perioada = T = interval de timp in care mobilul efectueaza o rotatie uniforma

[ T ] si = 1 s

Torar  = 12h

Tpam = 24h

Tpam-s = 360 zile

   2.)    Frecventa

[ niu ] = 1 rot/s = cicli/s = 1 Hz

T = 1/niu 

   3.)    Viteza

Viteza pe care o are mobilul in deplasarea sa pe cerc in functie de unghiul de la centrul cercului

                                                   

        

Forta de frecare ( Ff )

Definitie:

Forta ce apare la suprafata de contact dintre corpuri si se opune deplasarii acestora se numeste FORTA DE FRECARE . 

Expresia matematica:

 Ff= miu* N

Miu = coeficientul de frecare la alunecare

N = normala la suprafata = forta de apasare exercitata de corp asupra planului 

Forta de frecare face posibil 

 - Mersul fiintelor pe sol -> forta de frecare exercitata de sol asupra        picioarelor care tinde sa se miste fata de sol, in spate, ne impinge inainte

 - Forta de frecare exercitata supra rotilor vehiculului este orientata inainte ( roata impinge asfaltul inapoi ) si ea actioneaza ca forta de tractiune

 - Echilibrul corpurilor pe suprafata usor inclinata

 -  Franarea vehiculelor

 -  Legarea nodurilor la sfoa

 -  Aparitia diferitelor forme de relief ale Pamantului

 -  Transmiterea miscarii de rotatie prin roti dintate si curele de transmitere 

                        

   

Isaac Newton

Sa nascut pe data de 4 ianuarie 1643 si a decedat pe data 31 martie 1727. A fost un renumit om de ştiinţă englez, matematician, fizician şi astronom, preşedinte al Royal Society. Viaţa lui Newton a decurs liniştită, paşnică şi monotonă; el a murit necăsătorit, iar călătoriile lui s-au mărginit la mici distanţe, netrecând graniţele Angliei. Newton s-a bucurat de o sănătate robustă, niciodată nu a avut prieteni apropiaţi, de o vârstă cu el. 

      Newton stabileşte cele trei legi universale ale mişcării (Legile lui Newton), referitoare la inerţie
de repaus şi mişcare şi la principiul acţiune-reacţiune. Foloseşte pentru prima dată termenul latin gravitas (greutate), pentru determinarea analitică a forţelor de atracţie, şi defineşte Legea atractiei universale. 

Epitaful de pe mormântul său conţine următorul text: „Aici se odihneşte Sir Isaac Newton, nobil, care cu o raţiune aproape divină a demonstrat cel dintâi, cu făclia matematicii, mişcarea planetelor, căile cometelor şi fluxurile oceanelor. El a cercetat deosebirile razelor luminoase şi diferitele culori care apar în legătură cu acesta, ceea ce nu bănuia nimeni înaintea lui. Interpret sârguincios, înţelept şi corect al naturii, al antichităţii şi al Sfintei Scripturi, el a afirmat prin filozofia sa măreţia Dumnezeului atotputernic, iar prin caracterul său exprima simplitatea evanghelică. Să se bucure muritorii, că a existat o asemenea podoabă a speciei umane. Născut la 25 decembrie 1642, decedat la 20 martie 1727”.